blog

Bio, eco, organic, natural, ce alegem?

Thu, 15 Apr 2010 01:14:06 +0100

Probabil ca ai auzit de multe ori termenii bio, eco, organic sau natural fara sa stii ce sa alegi sau care este diferenta dintre ele. Produsele bio-organice reprezinta cea mai noua tendinta in ceea ce priveste modul de a trai sanatos.

Ca mamica este important sa fii informata cu privire la alternativele mai sanatoase pentru familia ta.

Fie ca vorbim despre alimente, cosmetice, produse de ingrijire si curatenie sau suplimente nutritive, ele sunt compuse din plante, ingrediente organice, fara a fi fost modificate genetic sau fara sa li se fi adaugat alte produse chimice.

Intre produsele naturale si cele bio-organice exista diferente majore, implicand o productie diferita.

In cazul produselor naturale, bazate pe plante, acestea nu au fost cultivate pe terenuri organice si nici nu au fost supuse procedeelor naturale, fara substante chimice, pentru obtinerea substantei finale. In cazul produselor bio-organice, este garantat faptul ca plantele se cultiva pe terenuri pe care nu a fost aplicat niciun ingrasamant chimic, sunt culese fara a li se aplica procedee chimice si sunt ambalate fara conservanti sau alti substituienti chimici.

In Uniunea Europeana, de la 1 ianuarie 2009, Regulamentul CE 8344/2007 privind productia ecologica ar fi trebuit sa instituie o noua sigla "bio" care se aplica, obligatoriu, pe toate produsele agricole si alimentare obtinute in UE. Aceasta initiativa ar trebui sa permita consumatorilor o identificare facila a produselor bio, indiferent din ce colt al Uniunii provin. Din cauza disputelor intre statele membre, introducerea noii sigle s-a amanat pana in 2010.

Britanicii se opun ideii ca pe logo-ul european sa apara "bio", deoarece termenul recunoscut in Marea Britanie pentru alimentele fara chimicale este "organic". Pe acelasi principiu, francezii insista pentru "bio", polonezii pentru "eco". Indiferent care ar fi rezultatul negocierilor, bio si organic inseamna acelasi lucru: produse mai sanatoase, fara chimicale daunatoare si fara modificari genetice. Incearca-le si tu pentru familia ta!

Keywords: bio, eco, organic, natural, produse bio, produse organice, produse naturale

Piata romaneasca a produselor BIO

Thu, 15 Apr 2010 01:14:30 +0100

Daca in vestul Europei si peste ocean produsele bio au iscat o adevarata isterie printre consumatorii interesati de o viata sanatoasa si o alimentatie naturala, in Romania ne aflam abia la inceputul, un inceput timid, al miscarii bio. Magazinele dedicate exclusiv produselor organice se pot numara pe degete si functioneaza in special online, iar oferta e saracacioasa. Ca sa nu mai vorbim de preturile uriase care descurajeaza instantaneu pe cei care ar dori sa manance mai sanatos. Ei sunt si asa putin pentru ca, la noi in tara, nu exista informatii suficiente, nu exista o cultura bio. Putinii care au auzit de asemenea produse isi imagineaza ca sunt rezervate exclusiv celor care nu duc grija zilei de maine.

Consumul de produse bio este foarte scazut, iar cei care apeleaza la acestea o fac doar din cand in cand, la ocazii speciale. De fapt, este imposibil sa adopti o dieta exclusiv organica. Cei care nu cred n-au decat sa incerce. Se estimeaza ca in urmatorii ani consumul de alimente si alte produse bio nu va creste foarte mult, iar pana cand va ajunge la nivelul celui din vest, va mai trece foarte multa vreme.

Ei bine, chiar daca nu stim foarte multe despre curentul bio, agricultura organica este foarte dezvoltata in Romania. In ciuda nivelului precar de informare, capacitatea de productie este mare caci ne ajuta climatul, iar forta de munca este ieftina. Problema este ca tot ceea ce producem merge la export, mai ales sub forma de materie prima. Aceasta este exportata si folosita de procesatorii straini, care nu au mereu posibilitatea sa-si produca propria materie prima, datorita conditiilor de mediu, insa au tehnologia necesara si resursele financiare pentru a procesa si ambala ceea ce primesc de la noi. La final, importam produsul finit realizat din materia prima pe care am exportat-o si il cumparam din supermarket-uri la preturi mult mai mari. In final platim adaosurile datorate certificarii, amabalarii, procesarii, transportului si numelui de marca sub care se vinde un produs ce a plecat de la noi.

Asa se explica pretul chiar si cu 50% mai mare al produselor bio fata de cele normale, un pret prohibitiv care ne tine departe de raioanele cu produse organice. Coroborat cu lipsa de informare a consumatorilor, el face ca cererea de produse organie sa fie scazuta, ceea ce mentine si oferta la un nivel scazut.

Si problema nu este doar cererea scazuta ci si dificultatile pe care le intampina agricultorii si procesatorii. O ferma bio nu primeste la fel de mult sprijin din partea statului ca una clasica, iar specialistii in domeniu sunt putini, la fel ca si resursele de management al fermelor organice. Criteriile care trebuie indeplinite sunt multe, iar costurile de productie sunt mari.

Exemple de preturi la produse BIO in 2009:

Fulgi de secara bio- 500g - 4 lei
Tagliatelle spelta integral - 9 lei
Ciocolata marie - 100 g - 10 lei
Miere poliflora, 400 g - 12 lei
Suc de portocale - 250 g 5 lei
Dulceata 225 g - 16 lei

Autor: Echipa NN

keywords: produse bio, produse organice, produse naturale

Biodieselul – o afacere nerentabilă în România

Thu, 15 Apr 2010 01:14:39 +0100

bio, biocarburanti, biodiesel, combustibili verzi, culturi pentru combustibili

Unii dintre producătorii români de biocombustibil se gândesc să renunţe, în curând, la afacerile lor. Lipsa unui program coerent de promovare a biocarburanţilor îi va determina pe unii producători autohtoni să-şi abandoneze afacerile cu biodiesel.

Producătorii români se plâng că afacerile cu biocarburanţi se dovedesc nerentabile în România. Aceştia spun că petroliştii preferă să importe biocombustibil mai degrabă decât să îl achiziţioneze de la producătorii autohtoni. Unii spun chiar că vor renunţa, în curând, la a mai produce combustibili “verzi”.

“Este mai mult decât probabil că unii producători vor renunţa la această afacere. Eu, de exemplu, nu mai dau drumul la instalaţie”, a precizat Mihail Florescu, membru al Asociaţiei Producătorilor de Biocombustibil (APB). În cadrul unei conferinţe care a avut loc la începutul acestui an, membrii APB susţineau că doar câţiva dintre ei mai produc efectiv biocarburant, producţia fiind astfel destul de mică.

Mihail Florescu a spus că unul dintre motivele pentru care s-a ajuns în această situaţie este legat de preţul prea mare al uleiului, dar şi de faptul că România nu beneficiază de un program foarte bine pus la punct în ceea ce priveşte stimularea culturilor destinate producerii de combustibili “verzi”. În plus, până acum, promovarea acestor tipuri de carburanţi a fost deficitară.

150.000 de hectare pentru biodiesel

Potrivit lui Teodor Mihalcea, directorul Direcţiei Generale Politici Agricole din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), suprafaţa cultivată în 2008 cu plante destinate exclusiv producerii de biocombustibil a fost de aproximativ 150.000 de hectare. Aceasta reprezintă circa 1,6 % din suprafaţa arabilă a ţării.

În România, biocarburanţii se obţin prin procesarea culturilor de rapiţă, porumb, floarea-soarelui şi soia. Astfel, din totalul suprafaţei cultivate cu plante destinate producerii de biocarburanţi, rapiţa reprezintă 62 %, floarea-soarelui 23,9 %, porumbul 10,8 % şi soia 3, 3 %. Până în prezent, 760 de producători de culturi destinate obţinerii de biocomsutibili au solicitat sprijin Ministerului Agriculturii.

Şi benzina va conţine biocarburant

În procesul de aderare, România s-a obligat să utilizeze biocarburanţii şi alţi carburanţi regenerabili. Astfel, operatorii economici sunt obligaţi prin lege să introducă pe piaţă numai amestec de biocarburanţi şi carburanţi convenţionali începând cu data de 1 iulie 2007. De aceea, de la 1 iulie 2007 motorina s-a livrat cu un conţinut de biocarburant de minimum 2 % în volum, procent care de la 1 ianurie 2008 a devenit 3 %.

De la 1 iulie 2008 procentul a ajuns la minimum 4 % în volum. Începând cu 1 iulie anul acesta şi benzina se va livra cu un conţinut de biocarburant de minimum 4 % în volum.

“Prin promovarea biocombustibililor se doreşte, în principal, înlocuirea în bună parte a combustibililor fosili şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, implicit reducerea dependenţei de importurile de petrol”, a spus Teodor Mihalcea.

Două unităţi noi pentru bioetanol

Conform Ministerului Economiei, în România există 28 de societăţi pentru producerea de biodiesel. Potrivit lui Mihalcea, capacităţie de producţie pot asigura realizarea a 280-300 de mii de tone de biodiesel pe an. Cu toate acestea, în 2007 România a produs doar 30.000 de tone de biodiesel. A utilizat 50.000 de tone, 20.000 tone fiind importate. Conform Ministerului Agriculturii, în 2009 vor intra în funcţiune două unităţi de producere a bioetanolului din porumb care vor atinge în final o capacitate de circa 150.000 de tone de bioetanol pe an.

Biodiesel de generaţia a doua

În România nu există instalaţii pentru producerea de biocarburanţi de generaţia a doua, potrivit reprezentanţilor Ministerului Economiei. În schimb ţara noastră beneficiază de un potenţial energetic considerabil de biomasă, evaluat la 7,6 milioane de tone pe an (deşeuri agricole, reziduuri din exploatări forestiere, deşeuri menajere).

“Din acest potenţial, prin dezvoltarea tehnologiilor de obţinere a biocarburanţilor de a doua generaţie – care se bazează pe tratamentul lingocelulozic – se pot obţine importante cantităţi de biocarburanţi”, a spus Teodor Mihalcea. În momentul de faţă există instalaţii pilot sau demonstrative pentru obţinerea biocarburanţilor din a doua generaţie din materii prime lignocelulozice în Suedia, Germania, Spania şi Danemraca. Acestea urmează să fie implementate până în 2020.

Producţia de biodiesel
România a utilizat, în 2007, 50.000 de tone de biocarburant. 30.000 de tone au reprezentat producţia internă de biocombustibil, iar 20.000 de tone de biodiesel au fost importate. În 2009 vor intra în funcţiune două unităţi de producere a bioetanolului din porumb care vor atinge în final o capacitate de circa 150.000 de tone de bioetanol pe an.

Sursa: Adevarul